echoes festival
echoes
festival
ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe” se va desfășura anual, în luna mai, o lună aniversară, compozitorul fiind născut în 5 mai 1932. A doua ediție va avea loc în București și va include trei concerte programate în perioada 5-7 mai 2025.
La 15 ani de la moartea compozitorului, în 2024, nepoata acestuia, Maria-Clara Brumariu, a organizat prima ediție a Festivalului ECHOES, dedicat moștenirii impresionante a bunicului său.
Aurel Stroe a fost o personalitate polivalentă – compozitor de muzică contemporană, experimentală, de avangardă; pedagog, filozof, matematician, lingvist, muzicolog, autor al unei opere considerabile. Principalul său interes a fost legat de muzica morfogenetică, dezvoltând compoziții cu mai multe sisteme de acordare considerate paradigme culturale incomensurabile.
A început să studieze compoziția încă de la vârsta de 9 ani și a lucrat, în copilărie și în tinerețe, cu muzicieni importanți ai epocii – din România, dar și din străinătate – precum Marțian Negrea, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen și Mihail Jora.
În 1968, la invitația Guvernului SUA, a vizitat mai multe universități americane pentru a descoperi informații despre muzica asistată de calculator. A fost compozitor rezident în Berlinul de Vest (DAAD), în perioada 1972-1973, și a predat orchestrație și compoziție la Universitatea din București, precum și la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, Strasbourg, Darmstadt și Bușteni.
Lucrarea „Arcade” este inspirată de opera sculptorului Constantin Brâncuși, iar opera „Orestia” a fost pusă în scenă prima dată în 1979, la Festivalul din Avignon, Franța, de Lucian Pintilie, cu un succes enorm.
A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974 și cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze, în 1991. A obținut Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în 1998, iar în anul 2002 a fost laureat al Premiului Herder în Viena.
ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe” se va desfășura anual, în luna mai, o lună aniversară, compozitorul fiind născut în 5 mai 1932. A doua ediție va avea loc în București și va include trei concerte programate în perioada 5-7 mai 2025.
La 15 ani de la moartea compozitorului, în 2024, nepoata acestuia, Maria-Clara Brumariu, a organizat prima ediție a Festivalului ECHOES, dedicat moștenirii impresionante a bunicului său.
Aurel Stroe a fost o personalitate polivalentă – compozitor de muzică contemporană, experimentală, de avangardă; pedagog, filozof, matematician, lingvist, muzicolog, autor al unei opere considerabile. Principalul său interes a fost legat de muzica morfogenetică, dezvoltând compoziții cu mai multe sisteme de acordare considerate paradigme culturale incomensurabile.
A început să studieze compoziția încă de la vârsta de 9 ani și a lucrat, în copilărie și în tinerețe, cu muzicieni importanți ai epocii – din România, dar și din străinătate – precum Marțian Negrea, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen și Mihail Jora.
În 1968, la invitația Guvernului SUA, a vizitat mai multe universități americane pentru a descoperi informații despre muzica asistată de calculator. A fost compozitor rezident în Berlinul de Vest (DAAD), în perioada 1972-1973, și a predat orchestrație și compoziție la Universitatea din București, precum și la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, Strasbourg, Darmstadt și Bușteni.
Lucrarea „Arcade” este inspirată de opera sculptorului Constantin Brâncuși, iar opera „Orestia” a fost pusă în scenă prima dată în 1979, la Festivalul din Avignon, Franța, de Lucian Pintilie, cu un succes enorm.
A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974 și cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze, în 1991. A obținut Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în 1998, iar în anul 2002 a fost laureat al Premiului Herder în Viena.
PROGRAM
Institutul Francez din România - Sala Elvire Popesco
BULEVARDUL DACIA 77, BUCUREȘTI
LUNI, 5 MAI 2025
ora 19.00
Aurel Stroe
„Polyphnien und Heterophonien” pentru 3 clarinete și violă
Bernard Cavanna
„Fauve” pentru vioară solo
Mihnea Brumariu
„Kompositionklassen versus SCRAP Klassen” pentru vioară solo
Proiecția filmului documentar
„Aurel Stroe”
Muziceni
Noëmi Schindler, vioară
Daniel Vots, violă
Radu Greluș, clarinet
Emanuel Rupă, clarinet
Andrei Văleanu, clarinet
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile
SALA MARE A INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN
ALEEA ALEXANDRU 38, BUCUREȘTI
MARȚI, 6 MAI 2025
ora 19.00
Bernard Cavanna
„Alte Musik” pentru violoncel și pian
Irina Hasnaș
Trio pentru clarinet, pian și violoncel
Sabina Ulubeanu
„Between Times II” pentru două clarinete, trio de coarde și pian
Aurel Stroe
„Fantaisie quasi una Sonata” pentru violoncel și pian
Muziceni
Noëmi Schindler, vioară
Daniel Vots, violă
Christophe Roy, violoncel
Radu Greluș, clarinet
Emanuel Rupă, clarinet
Andrei Văleanu, clarinet
Christophe Henry, pian
Cristiana Mihart, pian
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ BUCUREȘTI - SALA AUDITORIUM
STRADA ȘTIRBEI VODĂ 33, BUCUREȘTI
MIERCURI, 7 MAI 2025
ora 19.00
Aurel Stroe
„În vis desfacem timpurile suprapuse” pentru clarinet, violoncel, pian și clavecin
Maurice Ravel
Sonata pentru vioară și violoncel
Aurel Stroe
„Mozart Sound Introspection”, Bagatelle pentru un șir mozartian pentru trio de coarde
Muziceni
Noëmi Schindler, vioară
Daniel Vots, violă
Christophe Roy, violoncel
Radu Greluș, clarinet
Emanuel Rupă, clarinet
Andrei Văleanu, clarinet
Cristiana Mihart, pian
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile
PROGRAM
Institutul Francez din România - Sala Elvire Popesco
BULEVARDUL DACIA 77, BUCUREȘTI
LUNI, 5 MAI 2025
ora 19.00
Aurel Stroe
„Polyphnien und Heterophonien” pentru 3 clarinete și violă
Bernard Cavanna
„Fauve” pentru vioară solo
Mihnea Brumariu
„Kompositionklassen versus SCRAP Klassen” pentru vioară solo
Proiecția filmului documentar
„Aurel Stroe”
Muziceni
Ioana Văleanu, marimbă
Andrei Văleanu, clarinet
Andrei Mihail Radu, vioară
Abel Chircă, vioară
Andrieș Cigulea, violă
Csaba Maksay, violoncel
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile
SALA MARE A INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN
ALEEA ALEXANDRU 38, BUCUREȘTI
MARȚI, 6 MAI 2025
ora 19.00
Bernard Cavanna
„Alte Musik” pentru violoncel și pian
Irina Hasnaș
Trio pentru clarinet, pian și violoncel
Sabina Ulubeanu
„Between Times II” pentru două clarinete, trio de coarde și pian
Aurel Stroe
„Fantaisie quasi una Sonata” pentru violoncel și pian
Muziceni
Ioana Văleanu, marimbă
Andrei Văleanu, clarinet
Andrei Mihail Radu, vioară
Abel Chircă, vioară
Andrieș Cigulea, violă
Csaba Maksay, violoncel
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ BUCUREȘTI - SALA AUDITORIUM
STRADA ȘTIRBEI VODĂ 33, BUCUREȘTI
MIERCURI, 7 MAI 2025
ora 19.00
Aurel Stroe
„În vis desfacem timpurile suprapuse” pentru clarinet, violoncel, pian și clavecin
Maurice Ravel
Sonata pentru vioară și violoncel
Aurel Stroe
„Mozart Sound Introspection”, Bagatelle pentru un șir mozartian pentru trio de coarde
Muziceni
Ioana Văleanu, marimbă
Andrei Văleanu, clarinet
Andrei Mihail Radu, vioară
Abel Chircă, vioară
Andrieș Cigulea, violă
Csaba Maksay, violoncel
Luca Pulbere, pian
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile
MUZICIENI
Noëmi Schindler
Vioară
Daniel Vots
Violă
Christophe Roy
Violoncel
Radu Greluș
Clarinet
Emanuel Rupă
Clarinet
Andrei Văleanu
Clarinet
Christophe Henry
Pian
Cristiana Mihart
Pian
MUZICIENI
Noëmi Schindler
Vioară
Daniel Vots
Violă
Christophe Roy
Violoncel
Radu Greluș
Clarinet
Emanuel Rupă
Clarinet
Andrei Văleanu
Clarinet
Christophe Henry
Pian
Cristiana Mihart
Pian
SĂLI
Institutul Francez din România - Sala Elvire Popesco
Cinema Elvira Popescu (Elvire Popesco) este una dintre cele mai vechi săli de cinema care încă mai funcționează în București. Deschisă în anul 1974, Sala de Cinema Elvira Popescu este administrată în prezent de Institutul Francez din București.
Sala a fost complet renovată în anul 2012 și beneficiază de un echipament nou, cu dotări tehnice de vârf. După reabilitarea spațiului, sala de cinema are un plus de eleganță dat de scaunele îmbrăcate în culoarea roșie și de corpurile de iluminat integrate în finisajul de lemn al pereților.
Institutul Cultural Român
Înființat în 2003, Institutul Cultural Român are drept scop principal creșterea vizibilității culturii române în lume, prin derularea de proiecte culturale în care sunt implicați artiști, autori și operatori culturali români. ICR îşi propune iniţierea, organizarea şi dezvoltarea capacităţii asociative, de mobilizare şi convergenţă în jurul unor proiecte culturale de interes naţional a tuturor acelor instituţii şi organizaţii neguvernamentale, asociaţii profesionale şi uniuni de creaţie, a reprezentanţilor societăţii civile şi a personalităţilor independente care pot contribui la îndeplinirea scopului şi obiectivelor Institutului. ICR se adresează publicului din străinătate printr-o rețea care cuprinde 18 institute culturale românești pe trei continente și prin parteneriate cu instituții relevante din afara țării cu care dezvoltă proiecte comune, inclusiv în 39 de clustere din rețeaua EUNIC. De asemenea, ICR încurajează exportul de produse culturale românești prin susținerea participării creatorilor români la festivaluri și târguri internaționale.
Universitatea Națională de Muzică din București – Sala Auditorium
Universitatea Națională de Muzică din București a fost fondată în iunie 1863, printr-un decret al Consiliului de Miniștri prezidat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La acea vreme se dorea ca noua instituție sa includă două școli principale de artă: „Institutul de muzică vocală” și „Școala de muzică instrumentală”, cu filiale atât în București, cât și în Iași. Astfel, la 6 octombrie 1864, „Conservatorul de Muzică și Declamațiune” și-a deschis porțile pentru tinerii dornici să studieze și să devină faimoși în lumea muzicii.
În timp, domeniile de studiu oferite de Conservator s-au îmbogățit și diversificat. În 1900 a apărut prima clasă de muzică de cameră, iar în 1905 prima clasă de compoziție, condusă de Alfonso Castaldi. În perioada interbelică a început studierea contrapunctului, orchestrației, esteticii și istoriei muzicii.
17 iulie 1931 a fost momentul de răscruce în viața Conservatorului din București, la acea dată fiind îndeplinite toate condițiile pentru a-l transforma într-o instituție de învățământ superior, sub numele de „Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică”.
În anii ’40, compozitorul Mihail Jora a preluat conducerea Academiei Regale, imprimând instituției propria exigență și rigoare și menținând în continuare nivelul ridicat al învățământului muzical. După anii ’50 instituția s-a numit „Conservatorul Ciprian Porumbescu”, având în structura sa două facultăți: „Interpretare Muzicală” și „Compoziție, Muzicologie, Dirijat orchestră și Pedagogie”.
Numele de „Academia de Muzică București” i-a fost atribuit în perioada 1990-1998, iar după această dată instituția s-a numit Universitatea de Muzică București, printr-o hotărâre de Guvern din ianuarie 2001, devenind Universitatea Naționala de Muzică din București.
SĂLI
Institutul Francez din România - Sala Elvire Popesco
Cinema Elvira Popescu (Elvire Popesco) este una dintre cele mai vechi săli de cinema care încă mai funcționează în București. Deschisă în anul 1974, Sala de Cinema Elvira Popescu este administrată în prezent de Institutul Francez din București.
Sala a fost complet renovată în anul 2012 și beneficiază de un echipament nou, cu dotări tehnice de vârf. După reabilitarea spațiului, sala de cinema are un plus de eleganță dat de scaunele îmbrăcate în culoarea roșie și de corpurile de iluminat integrate în finisajul de lemn al pereților.
Institutul Cultural Român
Înființat în 2003, Institutul Cultural Român are drept scop principal creșterea vizibilității culturii române în lume, prin derularea de proiecte culturale în care sunt implicați artiști, autori și operatori culturali români. ICR îşi propune iniţierea, organizarea şi dezvoltarea capacităţii asociative, de mobilizare şi convergenţă în jurul unor proiecte culturale de interes naţional a tuturor acelor instituţii şi organizaţii neguvernamentale, asociaţii profesionale şi uniuni de creaţie, a reprezentanţilor societăţii civile şi a personalităţilor independente care pot contribui la îndeplinirea scopului şi obiectivelor Institutului. ICR se adresează publicului din străinătate printr-o rețea care cuprinde 18 institute culturale românești pe trei continente și prin parteneriate cu instituții relevante din afara țării cu care dezvoltă proiecte comune, inclusiv în 39 de clustere din rețeaua EUNIC. De asemenea, ICR încurajează exportul de produse culturale românești prin susținerea participării creatorilor români la festivaluri și târguri internaționale.
Universitatea Națională de Muzică din București – Sala Auditorium
Universitatea Națională de Muzică din București a fost fondată în iunie 1863, printr-un decret al Consiliului de Miniștri prezidat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La acea vreme se dorea ca noua instituție sa includă două școli principale de artă: „Institutul de muzică vocală” și „Școala de muzică instrumentală”, cu filiale atât în București, cât și în Iași. Astfel, la 6 octombrie 1864, „Conservatorul de Muzică și Declamațiune” și-a deschis porțile pentru tinerii dornici să studieze și să devină faimoși în lumea muzicii.
În timp, domeniile de studiu oferite de Conservator s-au îmbogățit și diversificat. În 1900 a apărut prima clasă de muzică de cameră, iar în 1905 prima clasă de compoziție, condusă de Alfonso Castaldi. În perioada interbelică a început studierea contrapunctului, orchestrației, esteticii și istoriei muzicii.
17 iulie 1931 a fost momentul de răscruce în viața Conservatorului din București, la acea dată fiind îndeplinite toate condițiile pentru a-l transforma într-o instituție de învățământ superior, sub numele de „Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică”.
În anii ’40, compozitorul Mihail Jora a preluat conducerea Academiei Regale, imprimând instituției propria exigență și rigoare și menținând în continuare nivelul ridicat al învățământului muzical. După anii ’50 instituția s-a numit „Conservatorul Ciprian Porumbescu”, având în structura sa două facultăți: „Interpretare Muzicală” și „Compoziție, Muzicologie, Dirijat orchestră și Pedagogie”.
Numele de „Academia de Muzică București” i-a fost atribuit în perioada 1990-1998, iar după această dată instituția s-a numit Universitatea de Muzică București, printr-o hotărâre de Guvern din ianuarie 2001, devenind Universitatea Naționala de Muzică din București.
PARTENERI PRINCIPALI
PARTENERI PRINCIPALI
SPONSOR PRINCIPAL
SPONSOR PRINCIPAL
SPONSOR
SPONSOR
PARTENERI
PARTENERI
PARTENERI MEDIA
PARTENERI MEDIA
